2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prindori vt [At: LUC. III, 332 / Pzi: ~resc / E: cf prindoare] (Trs) 1-2 A acorda (prin împrumut) un ajutor material. 3 A lucra ceva.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRINDORÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

prindori vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prindorí, prindorésc, vb. IV (reg.) 1. a acorda un ajutor material, a împrumuta cu bani. 2. a lucra, a munci.

Intrare: prindori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prindori
  • prindorire
  • prindorit
  • prindoritu‑
  • prindorind
  • prindorindu‑
singular plural
  • prindorește
  • prindoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prindoresc
(să)
  • prindoresc
  • prindoream
  • prindorii
  • prindorisem
a II-a (tu)
  • prindorești
(să)
  • prindorești
  • prindoreai
  • prindoriși
  • prindoriseși
a III-a (el, ea)
  • prindorește
(să)
  • prindorească
  • prindorea
  • prindori
  • prindorise
plural I (noi)
  • prindorim
(să)
  • prindorim
  • prindoream
  • prindorirăm
  • prindoriserăm
  • prindorisem
a II-a (voi)
  • prindoriți
(să)
  • prindoriți
  • prindoreați
  • prindorirăți
  • prindoriserăți
  • prindoriseți
a III-a (ei, ele)
  • prindoresc
(să)
  • prindorească
  • prindoreau
  • prindori
  • prindoriseră
Intrare: prindorire
prindorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prindorire
  • prindorirea
plural
  • prindoriri
  • prindoririle
genitiv-dativ singular
  • prindoriri
  • prindoririi
plural
  • prindoriri
  • prindoririlor
vocativ singular
plural
prindorit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prindorit
  • prindoritul
  • prindoritu‑
  • prindori
  • prindorita
plural
  • prindoriți
  • prindoriții
  • prindorite
  • prindoritele
genitiv-dativ singular
  • prindorit
  • prindoritului
  • prindorite
  • prindoritei
plural
  • prindoriți
  • prindoriților
  • prindorite
  • prindoritelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)