2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

prindori vt [At: LUC. III, 332 / Pzi: ~resc / E: cf prindoare] (Trs) 1-2 A acorda (prin împrumut) un ajutor material. 3 A lucra ceva.

Sinonime

PRINDORI vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

prindori vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.

Regionalisme / arhaisme

prindori, prindoresc, vb. IV (reg.) 1. a acorda un ajutor material, a împrumuta cu bani. 2. a lucra, a munci.

Intrare: prindori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prindori
  • prindorire
  • prindorit
  • prindoritu‑
  • prindorind
  • prindorindu‑
singular plural
  • prindorește
  • prindoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prindoresc
(să)
  • prindoresc
  • prindoream
  • prindorii
  • prindorisem
a II-a (tu)
  • prindorești
(să)
  • prindorești
  • prindoreai
  • prindoriși
  • prindoriseși
a III-a (el, ea)
  • prindorește
(să)
  • prindorească
  • prindorea
  • prindori
  • prindorise
plural I (noi)
  • prindorim
(să)
  • prindorim
  • prindoream
  • prindorirăm
  • prindoriserăm
  • prindorisem
a II-a (voi)
  • prindoriți
(să)
  • prindoriți
  • prindoreați
  • prindorirăți
  • prindoriserăți
  • prindoriseți
a III-a (ei, ele)
  • prindoresc
(să)
  • prindorească
  • prindoreau
  • prindori
  • prindoriseră
Intrare: prindorire
prindorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prindorire
  • prindorirea
plural
  • prindoriri
  • prindoririle
genitiv-dativ singular
  • prindoriri
  • prindoririi
plural
  • prindoriri
  • prindoririlor
vocativ singular
plural
prindorit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prindorit
  • prindoritul
  • prindoritu‑
  • prindori
  • prindorita
plural
  • prindoriți
  • prindoriții
  • prindorite
  • prindoritele
genitiv-dativ singular
  • prindorit
  • prindoritului
  • prindorite
  • prindoritei
plural
  • prindoriți
  • prindoriților
  • prindorite
  • prindoritelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)