PRINCIPAL, -Ă, principali, -e, adj. 1. Care are importanță deosebită, care este de căpetenie, de frunte. Dragomir este dar persoana principală a piesei. GHEREA, ST. CR. II 147. Iei biletul pentru concert, și-l lași la intrarea principală în mîna controlorului. CARAGIALE, O. VII 24. ◊ (Substantivat) Principalul în leninism este dictatura proletariatului. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2875. 2. (Gram.; în expr.) Propoziție principală = propoziție independentă, care nu depinde de alte propoziții într-o frază. ◊ Fond principal de cuvinte v. fond.