PRINCIAR, -Ă, princiari, -e, adj. 1. De prinț, al unui prinț. Din oraș princiar cu mari întărituri războinice, [Kievul] se schimbă și... începe să i se ridice valoarea comercială. SAHIA, U.R.S.S. 40. De față toți se află în sala princiară. MACEDONSKI, O. I 249. 2. Fig. Măreț, pompos, bogat, îmbelșugat. Egumenul le dete o masă princiară. BOLINTINEANU, O. 434. – Pronunțat: -ci-ar.