princeps adj. inv. Principal, fundamental ◊ „[Sunt] puține sectoarele și nivelurile de activitate care să nu fi intrat în impact cu produsul princeps al inteligenței naturale, și anume inteligența artificială.” Cronica 11 II 88 p. 6. ◊ „Calitatea princeps a celor mai reușite piese ale volumului constă tocmai în fixarea acelei trepte în care semnalul inițial s-a eliberat de grobianismul și tulburările stării genuine [...]” Conv. lit. IV 88 p. 4. ◊ „Personajul princeps e chiar actorul M. M., multilateral înzestrat [...]” Tr. Rom. 1 VI 88 p. 11 (din lat. princeps; D. Urițescu CV 101, de unde sunt preluate exemplele)