priléj n., pl. urĭ (d. prilejesc). Ocaziune: am găsit prilej să plec cu eĭ. Vechĭ. Pricină, motiv: prilej de rîs. Pretext. Mold. L. V. Bogăție, avere. – Vechĭ și -égĭ și pîrlegĭ. Azĭ în Cov. pîrlej, ocaziune.

prilegi, prilegesc, vb. IV 1. (refl.; înv. și reg.) a se întâmpla, a se petrece; a apărea, a se ivi. 2. (înv.) a pricinui, a prilejui. 3. (refl.; înv. și reg.; despre oameni) a se nimeri. 4. (refl.; înv.) a căuta sau a găsi un moment favorabil, oportun.