prihod, prihoduri, s.n. – (reg.) 1. Locul unde pasc vitele în drum spre adăpost sau spre casă. 2. Cale pe unde trece vânatul. 3. Trecătoare, pas, posadă. Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei. 4. Cale de acces, potecă; șar. ♦ (top.) Prihod, fânațe, deal în Costeni, Inău, Rogoz; Săcel, Dragomirești (Vișovan, 2008). – Din bg. prohod (MDA); din sl. prichod „trecere” (E. Petrovici).