dexonline

2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

prihănit, ~ă a [At: ASACHI, I. 104/14 / Pl: ~iți, ~e / E: prihăni] 1 (Rar) Pângărit. 2 (Rar) Spurcat. 3 (Înv) Învinuit. 4 (Înv) Dojenit.

prihăni vt [At: (a. 1894) ap. TDRG / Pzi: ~nesc / E: prihană] 1 (Înv) A învinui. 2 (Înv) A dojeni. 3 (Rar) A pângări. 4 (Rar) A spurca un aliment sau o băutură, făcându-le de neconsumat.

prihănì v. a păta, a mânji.

prihănésc v. tr. (d. prihană saŭ pol. przyganič, ceh. haniti. V. prihană). Vechĭ. Pătez moralmente: o faptă care ĭ-a prihănit vĭața.

Sinonime

PRIHĂNIT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.

prihănit adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT.

PRIHĂNI vb. v. acuza, admonesta, batjocori, certa, dăscăli, dojeni, imputa, învinovăți, învinui, moraliza, mustra, necinsti, pângări, profana, reproșa, spurca, viola.

prihăni vb. v. ACUZA. ADMONESTA. BATJOCORI. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. IMPUTA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI. MORALIZA. MUSTRA. NECINSTI. PÎNGĂRI. PROFANA. REPROȘA. SPURCA. VIOLA.

Intrare: prihănit

prihănit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	prihănit	prihănitul prihănitu‑	prihănită	prihănita
nominativ-acuzativ	plural	prihăniți	prihăniții	prihănite	prihănitele
genitiv-dativ	singular	prihănit	prihănitului	prihănite	prihănitei
genitiv-dativ	plural	prihăniți	prihăniților	prihănite	prihănitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: prihăni

prihăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prihăni	prihănire	prihănit prihănitu‑	prihănind prihănindu‑	singular	plural
		(a) prihăni	prihănire	prihănit prihănitu‑	prihănind prihănindu‑	prihănește	prihăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prihănesc	(să) prihănesc	prihăneam	prihănii	prihănisem
	a II-a (tu)	prihănești	(să) prihănești	prihăneai	prihăniși	prihăniseși
	a III-a (el, ea)	prihănește	(să) prihănească	prihănea	prihăni	prihănise
plural	I (noi)	prihănim	(să) prihănim	prihăneam	prihănirăm	prihăniserăm prihănisem
	a II-a (voi)	prihăniți	(să) prihăniți	prihăneați	prihănirăți	prihăniserăți prihăniseți
	a III-a (ei, ele)	prihănesc	(să) prihănească	prihăneau	prihăniră	prihăniseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)