5 definiții pentru pricitor
Explicative DEX
pricitor, ~oare a [At: N. COSTIN, ap. LET.2 II, 75 / Pl: ~i, ~oare / E: prici4 + -tor] (Înv, d. oameni) 1 Certăreț. 2 Bătăuș.
pricitor m. cel ce caută price.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pricitór, -oáre adj. Vechĭ. Care se pricește, care caută price, pricinaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PRICITOR adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pricitor adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: pricitor
pricitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)