PRICAZ, pricazuri, s. n. (Regional; în superstiții) Lucru, întîmplare care atrage asupra cuiva un necaz, o pagubă, o nenorocire; piază-rea, semn rău. ◊ Expr. A face pricaz = a meni a rău, a aduce vătămare. Nu-i bine să dai baligă vinerea, că faci pricaz la vite. ȘEZ. VI 21.