prișleț sm [At: COD. VOR. 138/23 / V: (înv) ~eci, (reg) prâș~ / Pl: ~i / E: slv пришьлєць] 1 (Înv) Străin. 2 (Înv) Venetic. 3 (Înv) Vagabond. 4 (Înv) Pribeag. 5 (Reg; îf prâșleț) Om bicisnic.

prișléț adj. și s. m. (vsl. prišĭlĭcĭ). L. V. Străin, pribeag, venetic. V. proidit.

prâșleț sm vz prișleț

prișleci sm vz prișleț

prișleț, prișleți, s.m. 1. (înv.) străin, venetic; vagabond, pribeag. 2. (reg.; în forma: prâșleț) om bicisnic.