PREZENTARE, prezentări, s. f. Acțiunea de a (s e) prezenta. 1. Recomandare. Îl scăpă din încurcătură Andrei, care făcu prezentările, ca unul ce-l cunoștea pe Pîrvu de la București. MIHALE, O. 422. Grigore Iuga făcu prezentările, căci Baloleanu, străin, nu cunoștea pe nimeni. REBREANU, R. II 222. După obișnuitele prezentări și ceremonii, pașa ne urează bună venire. BART, S. M. 22. 2. Înfățișare a aspectelor unei activități, a rezultatului unei cercetări, a unui program; expunere. Prezentarea dărilor de seamă ajută organelor de partid să-și îmbogățească experiența lor cu experiența membrilor de partid și să-și îmbunătățească astfel munca. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 13. 3. Înfățișare pentru a răspunde unei obligații sau pentru a oferi ori solicita ceva. Prezentare la post. ♦ Zugrăvire, descriere. Întreaga operă a lui Balzac e prezentarea burgheziei nesățioase, bolnavă de virusul ce o va duce la pietre. SADOVEANU, E. 254. 4. Predare, înaintare a unei cereri, a unei întîmpinări, a unui act etc. Prezentarea actelor de studii.