PREVESTIRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti. 1. Anunțare a ceea ce urmează să se întîmple în viitor; prezicere. Acțiunea fulgerătoare [a lui Mihai Viteazu] lumina sufletele patrioților de acum o sută de ani ca o prevestire pentru timpuri ce aveau să vie. SADOVEANU, E. 50. Trebuie să te anunț că prevestirile d-tale meteorologice s-au dezmințit cu desăvîrșire. CARAGIALE, O. V 13. Vezi? prevestirea de tine, an făcută, S-a împlinit! j. Corina e pierdută! ALECSANDRI, T. II 297. Fig. Și prin aerul cu soare Trece-o vie prevestire De sos la de cucoare Și de-a mieilor sosire. ALECSANDRI, P. I 190. 2. Fapt care constituie un indiciu al unor întîmplări viitoare; semn prevestitor (mai ales de rău). Mi se mai părea că și un mormăit, plin de rele prevestiri, străbate depărtările pînă la mine. HOGAȘ, M. N. 161. Luna lui iunie [1848] se arătase cu fioroase prevestiri. Holera începuse a săcera, mai întîi slab, apoi mai tare, pe urmă cu o iuțeală grozavă. NEGRUZZI, S. I 291.