PREVARICAȚIUNE, prevaricațiuni, s. f. (Învechit) Abatere de la îndatoririle de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcției sale. Clucerul Alecu făcuse mîncătorii, abuzuri sau prevaricațiuni, cum se zice astăzi,. GHICA, S. 3. – Variantă: prevaricație s. f.