PRETORIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Reședința pretorului (3); sala unde judeca acesta. ♦ Locul dintr-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (La noi, învechit) Sală de judecată, incinta tribunalului; p. ext. tribunal. (Fig.) Unde este dar inviolabilitatea domiciliului consacrată de Convențiune? Răspundă ministeriul dinaintea pretoriului opiniunei publice. ALECSANDRI, T. 1652.