PRETOR, pretori, s. m. 1. Funcționar în ierarhia administrativă mai veche din Transilvania (extinsă pentru scurtă vreme și în restul țării), subordonat unui primpretor sau unui subprefect. Pretorul urma să țină... un raport asupra «situațiunii colectări-însămînțări în plasa noastră». V. ROM. mai 1954, 15. 2. (În vechea armată) Persoană (numită de Ministerul de Război, în timp de mobilizare și de război) avînd atribuții în poliția administrativă și judiciară, pe lîngă marile unități militare. 3. (La romani) înalt magistrat, care urma în rang după consul, avînd atribuții judecătorești. ♦ Guvernator al unei provincii romane.