3 definiții pentru prescurar
Explicative DEX
prescurar sm [At: STĂNOIU, C. I. 7 / Pl: ~i / E: prescură + -ar] (Rar) Persoană care face prescuri (1).
PRESCURAR, prescurari, s. m. (Rar) Cel care face prescuri. Ieromonahul Artemie, pe lîngă darul de preot, mai are și ascultarea de prescurar. STĂNOIU, C. I. 7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRESCURAR, prescurari, s. m. (Rar) Cel care face prescuri. – Din prescură + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: prescurar
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
prescurar, prescurarisubstantiv masculin
- 1. Cel care face prescuri. DLRLC
- Ieromonahul Artemie, pe lîngă darul de preot, mai are și ascultarea de prescurar. STĂNOIU, C. I. 7. DLRLC
-
etimologie:
- prescură + -ar. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.