PRESCHIMBA, preschimb, vb. I. Tranz. 1. A da un lucru în schimbul altuia (de aceeași valoare); a schimba. Preschimbă banii la bancă. ◊ Fig. Cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cîntări. ALECSANDRI, P. A. 119. Eu cîte fete le întîlnesc, Preschimb cu de glume. id. T. 52. 2. A da unui lucru altă formă, înfățișare sau structură; a transforma. Luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dînsul, preschimbată în fecioară. EMINESCU, O. I 142. ◊ Fig. Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește clătinat pe valuri, Soarele preschimbă apele-i în sînge. IOSIF, P. 60. ◊ Refl. pas. Pregătirile de nuntă se preschimbară în pregătiri de război. SADOVEANU, O. I 247. ◊ Refl. A căpăta altă înfățișare sau structură; a se transforma. Ca duhovnic prea cucernic, el doar suflete. culege; Dar cînd a cules destule, papa se preschimbă-n rege. DAVILA, V. V. 55. Înțelesul general însă al legendei... s-a preschimbat. ODOBESCU, S. I 210.