PREPUIELNIC, -Ă, prepuielnici, -e, adj. (Arhaizant) Care cade ușor la bănuială, bănuitor, neîncrezător. Firea lui bănuitoare, prepuielnică, îl biruise și de data asta. CAMIL PETRESCU, O. II 549. Era bătrîn și... prepuielnic; nu putea să-i spună adevărul. SLAVICI, N. II 286. Ca dînsul prepuielnic, alt om în lume nu-i, El vede pretutindeni tot curse și-amăgiri. NEGRUZZI, S. II 210.