Definiția cu ID-ul 935201:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREPELEÁC, prepeleci, s. m. (Regional) 1. Par înfipt în pămînt, avînd din loc în loc crăcane scurte, în care gospodinele de la țară țin oalele sau agață diferite obiecte. Apoi paloșul scotea, Patru ciosvîrți îl făcea Și-n prepeleac îl punea. TEODORESCU, P. P. 593. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi foarte sărac și neîmbrăcat. Cu mustățile în prepeleac = cu mustățile în furculiță, răsucite și întoarse în sus. 2. Prăjină sau înjghebare de mai multe prăjini, pe care se clădesc căpițele de fîn sau de trifoi; claie de fîn făcută pe o astfel de prăjină. Cînd căpițele sînt mari... se pune sub ele un prepeleac. PAMFILE, A. R. 159. Uscarea finului, a luțernei și a trifoiului se face pe prepeleci. id. ib. 157. 3. (Regional) Scară formată dintr-un stîlp prin care sînt petrecute cuie lungi de lemn, ca să se poată urca cineva în vîrf. – Variantă: prepeleág (SADOVEANU, O. V 457, PĂSCULESCU, L. P. 296) s. m.