PREOTEASĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. Îl găsise răposatul popa Radu... la o lună după moartea preotesei și-l luase în casa-i pustiită. GALACTION, O. I 45. Are popa șase boi, Preoteasa buze moi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 469. 2. Femeie care îndeplinea în trecut funcții sacerdotale. Preotesele Vestei. – Variantă: preuteasă (COȘBUC, P. I 127) s. f.