PREOBRĂZI vb. (Mold.) A mustra (aspru). Îi nevoiaște deșarta mărire să să răzdrăjască si să preobrăzască fără de nice o milă pre cei mai proști. L SEC. XVII, 132^v; cf. L SEC. XVII, 130^v. // B: Iscodeaște tot să ocărască si să preobrăzască pre altul. L ante 1693, 205^v: cf. L ante 1693, 209^r, 209^v. Etimologie: sl. prĕobraziti. Vezi și preobrăzitură. Cf. p r o b o z i, t o i, v r e v i.