2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
prenumit, ~ă a [At: AR (1829), 1432/28 / Pl: ~iți, ~e / E: prenumi] (Înv) Care a fost menționat.
prenumít, -ă adj. Sec. 19. Supranumit (Dicț. gr. de Ioanidi la filológos).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prenumi vt [At: BREZOIANU, Î. 211/24 / Pzi: ~mesc / E: fr prénommer] (Îvr) 1 A supranumi. 2 A menționa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PRENUMI vb. v. aminti, arăta, cita, indica, menționa, pomeni, semnala.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prenumi vb. v. AMINTI. ARĂTA. CITA. INDICA. MENȚIONA. POMENI. SEMNALA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
prenumit, -ă, adj. (înv.) care a fost menționat, pomenit, amintit (mai înainte).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prenumit
prenumit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: prenumi
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)