PRELUDIU, preludii, s. n. 1. (Muz.) Partea introductivă a unor bucăți muzicale. Preludiul la actul al III-lea al operei «Lohengrin» de Wagner. ◊ Fig. Și tumultuoși [copacii] pornesc să cînte preludiul unei uverturi. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 37. 2. Specie de compoziție muzicală, care precedă o fugă (2). Preludiu de Bach. Preludii de Chopin. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 3. Fig. Operație pregătitoare, introductivă; ceea ce anunță, precedă sau prepară o acțiune sau un eveniment. Va rîde, ori îl va dojeni, fiindcă amestecă episoade de măscărici, pîngărind cu giumbușuri preludiul severelor răfuieli. C. PETRESCU, A. R. 46.