PREISTÓRIC, -Ă (< fr.) adj. Care aparține preistoriei, care se referă la preistorie. ◊ Artă p. = artă dezvoltată în epocile încadrate în preistorie. Apărută în Paleoliticul superior, plastica p. s-a dezvoltat în jurul a două teme fundamentale – figura umană și reprezentările animaliere -, învestite cu valori magice și religioase. Cele mai de seamă manifestări de a.p. sunt picturile și desenele rupestre gravate din grote (Lascaux, Mas d’Azil, Altamira, Peche Merle, Font-de-Gaume, Lartet) și defilee (Tassili, Čatal Hüyük ș.a.), statuetele („Venus” din Willendorf, „Venus” din Lespugue, idoli, statuete animaliere), gravuri pe piatră, os și corn, ceramica cu o remarcabilă înflorire în Neolitic (Cucuteni) și, spre sfârșitul Neoliticului, monumentele megalitice (Stonehenge, Karnak). ♦ Fig. Foarte vechi; perimat, învechit.