PREGĂTIRE, pregătiri, s. f. Acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei. 1. Aranjare din timp; punere la punct, preparare; (la pl.) preparative. Fetele făcuseră pregătiri uriașe... trei feluri de prăjituri, apoi cozonaci. REBREANU, I. 95. Puse de se făcu pregătirile de nuntă. ISPIRESCU, L. 80. Am gătit caiete, condeie. Aceste pregătiri m-au ocupat pînă sara. NEGRUZZI, S. I 7. 2. Instruire, însușire de cunoștințe. Pregătirea politică și teoretică a cadrelor și a tuturor membrilor de partid este o sarcină de căpetenie a partidului nostru. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 425. Pregătirile de bacalaureat începură. VLAHUȚĂ, O. A. 118.