PREFECT, prefecți, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Șef administrativ al unui județ, reprezentînd puterea centrală a statului. Ce este, oameni buni? Ce vreți? Ce s-a întîmplat? Eu sînt prefectul vostru. DUMITRIU, N. 10. Un călăreț și-a oprit calul înspumat lîngă trăsura prefectului. GALAN, Z. R. 95. Prefectul, făcîndu-și loc prin mulțime, dădu ordin șefului de post să descuie postul de jandarmi. BUJOR, S. 157. ◊ Prefect de poliție (sau al poliției) = șef de poliție în orașele mari ale țării. Într-o trăsură prefectul poliției... se agita, țanțoș, strălucitor. REBREANU, R. I 195. ♦ (La romani) Conducător, cîrmuitor al unei prefecturi (3).