PREEXISTENȚĂ s. f. Faptul de a exista înaintea altui fenomen (adesea determinîndu-l); existență anterioară. Multe morminte din timpii barbari și chiar din primii secoli ai creștinismului... ne-au dovedit, la deschiderea lor, preexistența acestui uz la popoarele de gintă teutonică. ODOBESCU, S. II 198. ♦ (Fil.) Doctrină mistică din antichitatea greacă, profesată și de unii filozofi burghezi, care susține existența sufletului înainte de existența corpului nostru, cum și reincarnarea sufletelor.