PREEXISTÉNȚĂ (< preexista) s. f. Credința într-o existență anterioară, precum cauza față față de rezultatul ei, sau într-o existență care precede, ca în concepția despre transmigrarea sufletelor, sufletul nemuritor existând, la Platon, în lumea ideilor, înainte de a se întrupa. P. caracterizează concepțiile dualiste (lume și supralume, timp și eternitate). În islam, „Coranul” a existat înaintea lumii; la fel, pentru indieni, „Vedele”.