predanie sf [At: VARLAAM, C. 43 / Pl: ~ii / E: slv прѣданиѥ] (Înv) 1 Trădare. 2 Tradiție. 3 Predare (1). 4 Capitulare.

PREDANIE, predanii, s. f. (Învechit) Tradiție. Desprețuind. obiceiurile și predaniile din vechi. La TDRG.

PREDANIE, predanii, s. f. (Înv.) Tradiție. – Slav (v. sl. prĕdaniĩe).

predánie f. (vsl. prĭe-daniĭe. V. danie). Vechĭ. Predare. Tradițiune. V. pridădire.

predanie, predanii s. f. (Înv.) Transmitere prin succesiune. ♦ Predarea verbală sau scrisă a învățăturilor doctrinelor și tradiției bisericii creștine de-a lungul veacurilor. -Din sl. predanije.

PREDANIE s. v. datină, fel, obicei, rânduială, tradiție, trădare, uz, uzanță.

predanie s. v. DATINĂ. FEL. OBICEI. RÎNDUIALĂ. TRADIȚIE. TRĂDARE. UZ. UZANȚĂ.

PREDANIE s. f. 1. (Mold.) Trădare. Va sosi și săptămina chinurilor ... lui Isus Hristos, predania, legăturile svențiii sale, răstignirea, îngroparea. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. 2. (Trans. SV) Tradiție. Pin cuvîntul lui Dumnezău nescris (care traditio au predania din gură în gură dată se cheamă) aceale datorii și învățături a credinții care svînții apostoli au din însa gura lui Isus Hristos au auzit. CAT., 3. Etimologie: sl. prĕdanije. Cf. h a i n i e, h a i n l î c.