predător sm [At: DDRF / Pl: ~i / E: preda + -ător] 1 (Îvr) Persoană care predă (1). 2 (Îvr) Trădător. 3 (Îvr) Persoană care, în perioada persecuțiilor religioase din Antichitate, propovăduia păgânilor cărțile sfinte ale creștinismului. 4 (Rar) Persoană care lucrează în industria exploatării țițeiului, cu sarcini nedefinite mai îndeaproape.

predător, predători, s.m. (înv.) 1. persoană care predă, înmânează, încredințează, transmite cuiva obiecte, bunuri materiale. 2. trădător. 3. persoană care lucrează în industria exploatării țițeiului, cu o anumită sarcină.