PRECUMPĂNI, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «asupra», «față de») A avea mai multă greutate, influență, importanță decît cineva sau ceva; a constitui elementul hotărîtor; a covîrși, p. ext. a birui, a triumfa. Părerea lui Aliuță de-a ne opune cu arma la năvălirea hoților precumpăni asupra ideii de supunere. GANE, N. I 160. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra, a compensa, a cumpăni. Sînt meserii care, măcar că făcute de nevoie, aduc o mulțumire sufletească mare, atît de mare încît precumpănește oboseala. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 43. Un vînt... ușor, ce veșnic suflă dinspre apus și umple cu răcoare văile largi ale Bistriței, precumpănea arșița ucigătoare a aerului înflăcărat, HOGAȘ, DR. II 3. ◊ Refl. După șase ani de luptă crîncenă, în care victoriile se precumpăneau, puterile Europei.. au silit-o să încheie pace. GHICA, S. 27.