preajmă s. f. – Apropiere, împrejurimi. În preajma, aproape de; în jur de; circa. – Var. prejmă, prejmet. Origine necunoscută. S-a gîndit la sl. prĕmo „din regiune” (Cihac, II, 288), cu j de la jur (Iordan, Dift., 78); la sl. préžda „înainte” (Miklosich, Etym. Wb., 241), preždinu „înainte” (Weigand, Jb., XIV, 111), sau la sl. sŭ prežda „dinainte”; dar nici una dintre aceste explicații nu este satisfăcătoare fonetic. – Der. împrejmui, vb. (a încercui); împrejmuire, s. f. (cerc; gard; regiune); împrejmuitor, adj. (vecin cu).