PREAFERICIT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte în administrația bisericească) Foarte fericit, sfînt. Un consiliu compus din preafericiți patriarhi și arhiepiscopi. NEGRUZZI, S. I 241. ◊ (Substantivat) Și maica Filofteia m-a primit fiică sufletească, fie-i odihna între preafericiți. SADOVEANU, P. M. 69.