PREACUVIOS, -OASĂ, preacuvioși, -oase, adj. (Mai ales în titulatura dată unor sfinți, arhimandriți, călugări) Foarte cuvios, cucernic. Preacuviosul părinte. (Substantivat) În vinerea seacă, preacuviosul cocea oul la lumînare, ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P. 111.