preacurvi [At: CORESI, EV. 310 / S și: prea curvi / V: prec~ / Pzi: ~vesc / E: prea + curvi cdp slv прѣлюбодѣити] (Înv) 1 vi A comite un adulter. 2 vi A duce o viață imorală. 3 vt (Nob) A preaiubi. 4 vtf A atrage în desfrâu.

preacurvie sf [At: PRAV. GOV. 23^v/3 / S și: prea curvie, prea-curvie / V: prec~ / Pl: ~ii / E: prea + curvie cdp slv прѣлюбодѣиство] (Înv) 1 Adulter. 2 Desfrâu. 3 Viață imorală. 4 Faptă comisă de un om foarte desfrânat. 5 (Înv) Preaiubire.

precurvi v vz preacurvi

precurvie sf vz preacurvie

preacurvésc v. intr. (vsl. prĭekurŭviti și prĭelĭubodĭeiti). L. V. Comit adulteriŭ. Și prec-.

preacurvíe f. (după vsl. prĭelĭubodĭeĭstvo). L. V. Adulteriu. – Și prec-.

preacurvie (preacurvii), s. f. – Destrăbălare; se zicea în vechiul drept despre toate păcatele carnale comise cu o femeie care nu era prostituată (caz în care se zicea curvie). De la curvie, cu pref. sl. prĕ-, după modelul sl. prĕljubodĕjstvo. – Der. preacurvă, s. f. (femeie adulteră); preacurvar, s. m. (adulter; destrăbălat); preacurvi, vb. (a se destrăbăla).

PREACURVI vb. v. curvi.

PREACURVIE s. v. adulter, corupție, crailâc, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

preacurvi vb. v. CURVI.

preacurvie s. v. ADULTER. CORUPȚIE. CRAILÎC. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. INFIDELITATE. ÎNȘELĂCIUNE. NECREDINȚĂ. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.