Definiția cu ID-ul 952253:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pravăț, s.n. – (reg.) Drum drept. ♦ (top.) Pravăț, arătură, fânațe (Ieud); teren pietros, tufișuri (Dragomirești) (Vișovan, 2005). – Din bg. pravec (DLRM), sl. pravǐcǐ „drum drept” (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; MDA), srb. pravac (MDA).