păngă pp vz pângă

pângă pp [At: MÂNDRESU, L. R. 18 / V: (reg) păn~, pin~, prân~ / E: pe + lângă] (Reg) Exprimă contactul cu un plan, indicând orientarea prin alăturare față de un reper Pângă gard.

pingă pp vz pângă

prangă sf [At: BARONZI, L. 150 / Pl: ~nghe / E: bg пранга, srb prangija] (Ban) Lanț cu care se leagă deținuții.

prângă pp vz pângă

píngă și pîngă (Trans. Ban.), prep. contrasă din pe lîngă (pe-îngă, ca pe-în, pin și pîn). V. dingă.

pîngă, V. pingă.

prángă f., pl. prăngĭ (turc. pranga, cătușĭ, carceră, d. it. spranga, drug, traversă; alb. prangă, sîrb. bg. pranga, lanț). Dun. de jos, Siret. Lanț de corabie orĭ (șprangă) odgon de sîrmă la plute. V. parîmă și țîĭac.

prangă (-ăngi), s. f. – Funie, laț. – Var. șprangă. Tc. pranga „fiare” (Scriban), din it. spranga. În Mold. de S.

pângă prep. (reg.) pe lângă.

prangă, pranghe, s.f. (reg.) lanț sau fiare cu care se leagă deținuții.

pângă, prep. – Pe lângă: „Astea-s fleacuri, pângă atunci cum o fost miresele” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din pe lângă (pe-îngă) (Scriban, MDA).