prang s [At: BĂRAC, T. 46/15 / Pl: nct / E: ger Pranger] (Trs; grî) Podium construit în piețele publice, unde își primeau pedeapsa infractorii, vinovații etc.

prang, pranguri, s.n. (înv. și reg.) podium construit în piața publică pe care erau pedepsiți, legați de un stâlp, infractorii, vinovații.