practicabil, -ă ♦ 1. adj. Accesibil v. aspersare (1975). ♦ 2. adj. (impropriu) Practic, ușor de purtat ◊ „Ghetele sunt mai ușoare decât bocancii și practicabile.” I.B. 16 XII 60 p. 2; v. și cola. ♦ 3. s. n. (teatru) Element în teatru constând dintr-un podium mobil ◊ „Decorul [este] compus dintr-o piesă fixă și două practicabile mobile laterale [...]” R.lit. 12 I 84 p. 16; v. și trietajat (1964) (din germ. praktikabel; cf. fr. practicable; DN – alt sens, DEX, DN3)