Definiția cu ID-ul 697493:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

práștie f., pl. aștiĭ și ăștiĭ (vsl. rut. prašta, bg. praštka, praška, praștie; prŭštĭy, a pîrli, a exploda. V. proașcă, împrăștiĭ. Un instrument compus dintr’o bucată de pele maĭ lată legată cu doŭă curele așa în cît să poată ținea o peatră saŭ o bucată de plumb pe care, învîrtind praștia, s’o poțĭ arunca la sute de metri: la ceĭ vechĭ praștia era o ucigătoare armă de războĭ. Fig. A da cu praștia pe undeva, a te duce rar pe acolo. A învăța carte cu praștia, a învăța pe apucate, azĭ un pic, la anu ĭar un pic, și așa maĭ încolo. Funie lungă de care e legat un cal pe care-l învețĭ să alerge în cerc în prejuru tăŭ: a da un cal la praștie. Cal înhămat la praștie, cal în ceatlăŭ, lăturaș.