prăjitor, ~oare [At: IORGA, B. R. 239 / Pl: ~i, ~oare / E: prăji + -tor] 1 smf Lucrător în industria alimentară, specializat în operația de prăjire (1). 2 smf Aparat folosit în gospodărie pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. 3 smf (Rar) Grătar pentru carne. 4 smf Muncitor calificat în operații de prăjire (3). 5 sf Încăpere sau instalație special amenajată în care se execută, într-o fabrică, operații de prăjire (3).