opțiuni
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

poștărire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: poștări] (Îvr) Poștărie2.

poștări [At: LB / Pzi: ~resc / E: poștă1 + -ări] 1 vi (Îvr) A expedia cu poșta1 (1) în toate părțile. 2 vi A alerga de colo colo. 3 vtf A trimite pe cineva de colo până colo.

Arhaisme și regionalisme

poștărire, poștăriri, s.f. (înv.) alergătură încoace și încolo; poștărie, poștăritură.

poștări, poștăresc, vb. IV (înv.) 1. a expedia cu poșta în toate părțile. 2. a alerga, a umbla de colo până colo.

Intrare: poștărire
poștărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poștărire
  • poștărirea
plural
  • poștăriri
  • poștăririle
genitiv-dativ singular
  • poștăriri
  • poștăririi
plural
  • poștăriri
  • poștăririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: poștări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poștări
  • poștărire
  • poștărit
  • poștăritu‑
  • poștărind
  • poștărindu‑
 singular plural
  • poștărește
  • poștăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poștăresc
 (să)
  • poștăresc
  • poștăream
  • poștării
  • poștărisem
a II-a (tu)
  • poștărești
 (să)
  • poștărești
  • poștăreai
  • poștăriși
  • poștăriseși
a III-a (el, ea)
  • poștărește
 (să)
  • poștărească
  • poștărea
  • poștări
  • poștărise
plural I (noi)
  • poștărim
 (să)
  • poștărim
  • poștăream
  • poștărirăm
  • poștăriserăm
  • poștărisem
a II-a (voi)
  • poștăriți
 (să)
  • poștăriți
  • poștăreați
  • poștărirăți
  • poștăriserăți
  • poștăriseți
a III-a (ei, ele)
  • poștăresc
 (să)
  • poștărească
  • poștăreau
  • poștăriră
  • poștăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)