POȘTAȘ, poștași, s. m. (Și în forma poștaș) 1. Factor poștal. Acea scrisoare a ajuns la Malu-Surpat și a dus-o poștașul la moară punînd-o în mîinile Nastasiei. SADOVEANU, M. C. 75. Tîrziu, cînd se trezi Stamati, buimăcit încă de somn, dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poștaș. BART, E. 21. Am tot așteptat, dragă domnule doctor, să-mi aducă poștașul ceva știri. CARAGIALE, O. VII 38. 2. (Învechit) Vizitiu la o căruță de poștă. Poștașul pocnea din bici necontenit și glumea cu toate nevestele ce întîlnea pe drum. ALECSANDRI, O. P. 278. – Variantă: postaș s. m.