7 definiții pentru pozvoli
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pozvoli [At: HERODOT (1645), 182 / S și: posvoli / V: ~văli / Pzi: ~lesc / E: pn pozwoliă, ucr позволити, rs позволитъ] (Îrg) 1 vt(a) (C. i. oameni și acțiuni ale lor) A permite. 2 vr (Ccd) A-și lua libertatea (să...) Si: a-și îngădui, a-și permite.
POZVOLI vb. (Mold.) A permite. I-au pozvolit și i-au întărit să facă și vase de Marea Neagră. M. COSTIN; cf. N. COSTIN. Etimologie: pol. pozwolić, ucr. pozvoliti, rus. pozvolitĭ. Vezi și pozvol, pozvolenie, pozvolire. Cf. p r i s t ă n i (4).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pozvăli v vz pozvoli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pozvolésc v. tr. (rus. pozvólitĭ). L. V. Permit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POZVOLI vb. v. accepta, admite, aproba, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pozvoli vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pozvoli (-lesc, -it), vb. – A autoriza. Rus. pozvoliti (Tiktin). Sec. XVIII, înv. – Der. pozvolenie, s. f. (permis, autorizație), din rus., bg. pozvolenije.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||