POVODNIC s. m. (Mold., ȚR, Ban., Trans. SV) Cal dus de căpăstru; lăturaș. A: Și era mîndru și bogat și umbla cu povodnici înainte domnești. NECULCE. Si povodnicii mergea înainte. A 1777, 14^r. Povodnicii i-au legat pe lîngă telegari. H 1779², 102^r; cf. URECHE; N. COSTIN; GHEORGACHI; A 1756, 13^v; H 1779², 101^v. B: Alexandru, încalecă pre Ducipal și-ș puse stema în cap și-și puse povodnicii înaintea lui. A 1717, 36^v; cf. R. POPESCU; A 1734, 21^v; A 1750, 68^r. C: Povodnik. AC, 362. Și într-alți povodnici scosease și un povodnic dăruit de arapi de mult preț. ÎVM, 203^r. Și-ș puse povodnicii înainte. A SEC. XVIII², 32^r. Variante: podvodnic (N. COSTIN), pohodnic (URECHE). Etimologie: porod + suf. -nic. Cf. scr. povodnik. Vezi și povod.