8 definiții pentru povidlă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVÍDLĂ, povidle, s. f. (Reg.) Magiun. – Din ucr. povydlo, pol. powidla.

POVÍDLĂ, povidle, s. f. (Reg.) Magiun. – Din ucr. povydlo, pol. powidla.

POVÍDLĂ s. f. (Mold., Bucov.) Magiun. Povidla se face din prune și perje coapte, prin unele locuri chiar din zarzări și gutui. PAMFILE, I. C. 233. Bunică! cer cuvîntul... dă-mi o bucată de pîne cu povidlă! ALECSANDRI, T. I 384. – Variantă: povírlă (ȘEZ. V 69) s. f.

povidlă f. Mold. magiun de prune: dă-mi o bucată de pâine cu povidlă AL. [Pol. POWIDLA].

povídlă f., pl. e (pol. powidla). Est. Marmeladă, magĭun, lictar, pastă de prune orĭ de zarzăre. – Și povirlă (ca mocirlă d. moczydlo). V. chitonag 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

povídlă (reg.) (-vi-dlă) s. f., g.-d. art. povídlei; (sorturi) pl. povídle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POVÍDLĂ s. v. chiseliță, magiun.

povidlă s. v. CHISELIȚĂ. MAGIUN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

povídlă (povídle), s. f. – (Mold.) Marmeladă. Pol. powidło (Cihac, II, 284).

Intrare: povidlă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povidlă
  • povidla
plural
  • povidle
  • povidlele
genitiv-dativ singular
  • povidle
  • povidlei
plural
  • povidle
  • povidlelor
vocativ singular
plural