2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

povelire sf [At: PSALT. SCH. 477/11 / Pl: ~ri / E: poveli] 1 (Înv) Poruncă. 2 (Înv) Dispoziție. 3 Hotărâre. 4 (Îvr) Împuternicire dată cuiva într-o funcție.

poveli vt [At: PSALT. HUR. 124r/24 / Pzi: ~lesc / E: slv повєлѣти] (Înv; fșa) 1 A porunci. 2 A dispune. 3 A decide.

povelésc v. tr. (vsl. po-velĭeti). L. V. Poruncesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POVELÍRE s. v. dispoziție, hotărâre, ordin, poruncă.

povelire s. v. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. ORDIN. PORUNCĂ.

POVELÍ vb. v. comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, ordona, porunci, stabili, statornici.

poveli vb. v. COMANDA. DECIDE. DISPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. ORDONA. PORUNCI. STABILI. STATORNICI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

povelí (-lésc, -ít), vb. – A porunci. Sl. povelĕti (Tiktin). Sec. XVI, înv.Der. povelenie, s. f. (ordin), înv., din sl. povelĕnije.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

povelíre, povelíri, s.f. (înv.) 1. poruncă, ordin, dispoziție. 2. împuternicire dată cuiva într-o funcție.

Intrare: povelire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povelire
  • povelirea
plural
  • poveliri
  • povelirile
genitiv-dativ singular
  • poveliri
  • povelirii
plural
  • poveliri
  • povelirilor
vocativ singular
plural
Intrare: poveli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poveli
  • povelire
  • povelit
  • povelitu‑
  • povelind
  • povelindu‑
singular plural
  • povelește
  • poveliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • povelesc
(să)
  • povelesc
  • poveleam
  • povelii
  • povelisem
a II-a (tu)
  • povelești
(să)
  • povelești
  • poveleai
  • poveliși
  • poveliseși
a III-a (el, ea)
  • povelește
(să)
  • povelească
  • povelea
  • poveli
  • povelise
plural I (noi)
  • povelim
(să)
  • povelim
  • poveleam
  • povelirăm
  • poveliserăm
  • povelisem
a II-a (voi)
  • poveliți
(să)
  • poveliți
  • poveleați
  • povelirăți
  • poveliserăți
  • poveliseți
a III-a (ei, ele)
  • povelesc
(să)
  • povelească
  • poveleau
  • poveli
  • poveliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)