POTÎRNICHE, potîrnichi, s. f. Pasăre sălbatică din ordinul galinaceelor, de mărimea unui porumbel, cu penele brune pe spate și. cenușii pe burtă, care trăiește în perechi sau în stoluri mici prin holde și tufișuri și se vînează pentru carnea ei gustoasă (Perdix perdix). Trimise. să-i frigă două potîrnichi din cele ce vînase el. ISPIRESCU, E. 355. Tu o să petreci, iubite, vînînd potîrnichi și lupi, Eu purtînd grije de turme, de țarină și de stupi. HASDEU, R. V. 125. ◊ Expr. A se răspîndî (sau a se risipi, a se împrăștia) ca potîrnichile (sau ca puii de potîrniche) = a se împrăștia dintr-o dată în toate părțile, a fugi care încotro (mai ales în fața unei primejdii). Toți s-au risipit într-o clipeală, ca puii de potîniche la ivirea uliului. C. PETRESCU, A. R. 61. Un an rău, o recoltă slabă și întregul bîlci maritim dispare ca prin farmec, ca potîrnichile se răspîndesc toți într-o noapte. BART, E. 355.