POTURI s. m. pl. Pantaloni largi, pe care-i purtau odinioară arnăuții, haiducii, surugiii etc.; (astăzi) pantaloni țărănești, strînși pe pulpe și împodobiți pe margini cu găitane. Era... un turc uscat, înalt și mustăcios, cu poturi găitănați, strînși de la genunchi în jos ca tuzlucii. CAMIL PETRESCU, O. II 68. Purtau... poturi de dimie albă, un cojoc scurt de oaie neagră. ODOBESCU, S. I 65. Și mic am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s bimbașa Sava. ALECSANDRI, T. 181.