2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

potrebi [At: PSALT. HUR. 32v/12 / V: ~ribi / Pzi: ~besc / E: slv потрѣбити] (Înv) 1-2 vtr A (se) distruge. 3 vt A sfinți obiecte de cult.

potrebésc v. tr. (vsl. po-trĭebiti, rus. -itĭ). Vechĭ. Nimicesc. Întrebuințez (ĭau) sfintele darurĭ ca preut. – Și potri-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTREBÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, sfinți, zdrobi, zvânta.

potrebi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. SFINȚI. ZDROBI. ZVÎNTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

potrebí (-bésc, -ít), vb.1. A distruge, a anihila. – 2. A se cumineca. Sl. potrebiti (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv. ca și der. nepotrebnic, adj. (inutil).

Intrare: potrebi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potrebi
  • potrebire
  • potrebit
  • potrebitu‑
  • potrebind
  • potrebindu‑
singular plural
  • potrebește
  • potrebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potrebesc
(să)
  • potrebesc
  • potrebeam
  • potrebii
  • potrebisem
a II-a (tu)
  • potrebești
(să)
  • potrebești
  • potrebeai
  • potrebiși
  • potrebiseși
a III-a (el, ea)
  • potrebește
(să)
  • potrebească
  • potrebea
  • potrebi
  • potrebise
plural I (noi)
  • potrebim
(să)
  • potrebim
  • potrebeam
  • potrebirăm
  • potrebiserăm
  • potrebisem
a II-a (voi)
  • potrebiți
(să)
  • potrebiți
  • potrebeați
  • potrebirăți
  • potrebiserăți
  • potrebiseți
a III-a (ei, ele)
  • potrebesc
(să)
  • potrebească
  • potrebeau
  • potrebi
  • potrebiseră
potribi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: potrebit
potrebit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrebit
  • potrebitul
  • potrebitu‑
  • potrebi
  • potrebita
plural
  • potrebiți
  • potrebiții
  • potrebite
  • potrebitele
genitiv-dativ singular
  • potrebit
  • potrebitului
  • potrebite
  • potrebitei
plural
  • potrebiți
  • potrebiților
  • potrebite
  • potrebitelor
vocativ singular
plural
potrebire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrebire
  • potrebirea
plural
  • potrebiri
  • potrebirile
genitiv-dativ singular
  • potrebiri
  • potrebirii
plural
  • potrebiri
  • potrebirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)